Scurt istoric al oraşului Veneţia
Antichitatea târzie
Veneţia nu este cel mai vechi oraş din Italia, însă este, fără îndoială, unul dintre cele mai unice, chiar şi la nivel mondial. De fapt, această unicitate este o marcă a oraşului Veneţia încă de la începuturile istoriei sale. Astfel, în ciuda faptului că istoricii nu ştiu cu certitudine data oficială a fondării oraşului, ceea ce este sigur este că mlăştinoasa lagună veneţiană a fost locuită încă din epoca romană, fiind un loc unde pescarii săraci îşi trăiau viaţa, însă nu în cadrul unei societăţi sau al unui grup demn de a fi numit aşezare stabilă.
Abia în prima jumătate a secolului al V-lea dH laguna, datorită izolării sale faţă de Italia continentală, a început să devină din ce în ce mai atrăgătoare pentru locuitorii oraşelor şi satelor care trebuiau să înfrunte în mod constant ameninţarea invaziilor barbare. Laguna constituia un excelent refugiu şi, astfel, aşa cum susţine tradiţia, data oficială a întemeierii este identificată pe 25 martie, anul 421. Numele oraşului vine de la anticul popor Veneti care obişnuia să locuiască în regiunea Veneto din zilele noastre.
Evul mediu
O puternică alianţă s-a format între Veneţia şi Imperiul Bizantin în evul mediu, iar dincolo de implicaţiile religioase ale acestei relaţii politice, Veneţia a început să crească şi să devină un important oraş port la Marea Adriatică, prosperând din comerţul cu mătase şi condimente. Două evenimente notabile care au marcat istoria medievală a oraşului Veneţia se referă la alegerea primului doge veneţian, anume, Ursus, şi la aducerea moaştelor Sfântului Marcu Evanghelistul din Alexandria în lagună, fiind adăpostite într-un locaş de cult ce poartă hramul sfântului: Bazilica Sfântul Marc (în 828).
Evul mediu a adus zilele de glorie pentru dezvoltarea economică, politică şi culturală a oraşului Veneţia. Acesta a devenit un adevărat oraş al artei pe harta Europei şi un centru al culturii pe continent (a fost unul dintre primele oraşe care a îmbrăţişat tehnologia tiparului, precum s-a detaşat prin toleranţa sa faţă de alte religii sau confesiuni) într-o vreme în care Europa era sfâşiată de conflictul dintre Reformă şi Contrareformă.
Leul înaripat, simbolul Republicii Veneția și al Sfântului Marc Epoca modernă
Declinul Republicii veneţiene a început, în linii mari, la sfârşitul evului Mediu. Epoca modernă a văzut, pe de altă parte, căderea vertiginoasă a republicii, având în vedere că Portugalia şi Spania începuseră să se afirme în contextul epocii marilor descoperiri geografice. Însă, un alt episod care a adus o strălucire de neegalat oraşului Veneţia a fost, în mod paradoxal, pierderea independenţei sale politice sub regimul napoleonian, un moment în care La Serenissima a devenit unul dintre cele mai încântătoare, elegante şi puternice din punct de vedere cultural oraşe din Europa, şi un episod istoric reţinut la scară mondială sub numele de Settecento veneţian.
După o scurtă perioadă de dominaţie austriacă în urma căderii regimului napoleonian, Veneţia a devenit parte a Italiei, în 1866.
Epoca contemporană
Din fericire, Veneţia a fost în mare parte scutită de dezastrele celui de-al Doilea Război Mondial, ceea ce a dat oraşului posibilitatea de a-şi conserva superbul patrimoniu arhitectural. Este vorba aici de lagună, întrucât, într-adevăr, împrejurimile continentale, cum ar fi Mestre, Trento, Treviso şi Marghera au fost grav afectate de bombardamente. În prezent, Veneţia rămâne o destinaţie turistică al cărei prestigiu rezidă tocmai în patrimoniul ce descinde din secularul traseu istoric: oraş al artei şi oraş al măştilor, oraş al dogilor şi oraş al gondolelor, un ghem de atracţii ce nu trebuie omise de către călătorii pasionaţi care nu vor să îşi lipsească palmaresul de o vacanţă într-una dintre cele mai renumite destinaţii turistice la nivel mondial.
Sus