Biserica San Giovanni Crisostomo este situată în Cannaregio şi, deşi poate descuraja turiştii prin mica sa dimensiune şi prin faptul că este situată într-un campo („campo” este cuvântul pe care veneţienii îl folosesc pentru a se referi la pieţele publice) înghesuit, rămâne o escală plăcută pe circuitele turistice ale celui mai nordic sestiere din Veneţia. Biserica a fost iniţial construită în 1080, însă, în urma unui incendiu care a ras-o de pe faţa pământului în anul 1475, lucrările de construcţie la un nou locaş de cult au fost demarate în 1497. Arhitectul desemnat să proiecteze biserica a fost Mauro Codussi, urmat de fiul său, Domenico Codussi, întrucât moartea bruscă a lui Mauro în 1504 a lăsat lucrările neterminate.
Biserica a fost consacrată în 1525, iar faţada sa, grav prejudiciată în Primul Război Mondial, este, potrivit unor aprecieri, foarte asemănătoare cu faţada unui alt notabil locaş de cult din Veneţia, anume Biserica San Michele in Isola (însă acest aspect nu este surprinzător, având în vedere că ambele au fost proiectate de acelaşi arhitect). Clopotniţa cu plan pătrat a bisericii a fost şi ea iniţial construită în 1080, şi apoi reconstruită între 1552 şi 1590. Atracţiile artistice interioare ale bisericii se referă, de exemplu, la o lucrare realizată în 1513 de către Giovanni Bellini şi care îi descrie pe Sfântul Jerome, Sfântul Christopher şi Sfântul Louis de Toulouse (aceasta este localizată în capela din partea dreaptă a bisericii). Este vorba, de fapt, de ultima lucrare a lui Bellini, ceea ce nu este lipsit de importanţă pentru persoanele versate în evoluţia traseului creativ al acestui artist.
Altarul mare este înfrumuseţat de o pictură a Mariei Magdalena cu sfinţii semnată de Sebastiano del Piombo (singura lui lucrare expusă în Veneţia). Încununarea Fecioarei, semnată de unul dintre artiştii Lombardo, este localizată lângă retablul lui Piombo. Cele două pânze care descriu scene ce îi redau pe Sfântul Andrei, Sfântul Onuphrius, Sfânta Agatha şi Ioan Hristostomul, toate realizate de Giovanni Mansueti, trebuie şi ele pomenite (acum sunt expuse în spatele faţadei, însă iniţial serveau de uşi pentru orgă).