Primii proprietari ai Bisericii Santa Maria dell’Orto au fost membrii ordinului de călugări Humiliati. De fapt, aceştia au fost cei care au comandat construirea locaşului de cult care, iniţial, purtase hramul lui San Cristoforo Martire. Edificiul a fost construit în 1350, şi a rămas în proprietatea ordinului Humiliati până în 1462, când călugării au fost alungaţi din Veneţia din cauza aşa-ziselor practici depravate pe care le cultivau. Diverse alte ordine au fost desemnate să administreze biserica (Preoţii Sfântului George, Cistercienii Lombarzi), însă, indiferent de istoria sinuoasă a acestui locaş de cult, ceea ce contează este că edificiul ca atare a reuşit să se păstreze de-a lungul istoriei.

Şi, într-adevăr, a fost conservat, însă nu fără un prejudiciu semnificativ al patrimoniului său artistic. Succesivele lucrări de restaurare (în 1399, la mijlocul secolului al XIX-lea, în 1912, în 1930, precum şi între 1970 şi 1980) au fost efectuate fie pentru a consolida structura, fie pentru a reda edificiului trecuta sa strălucire, ceea ce, de fapt, aceste lucrări au şi reuşit, cel puţin parţial. Însă tentativele de furt, părăsirea administrativă de câteva secole, precum şi inundaţiile şi faptul că stabilimentul a fost ocazional folosit şi în alte scopuri decât cele avute în vedere prin proiectarea sa (a servit de grajd, vinărie şi depozit de pulbere), toate acestea au dăunat bogăţiei de capodopere ale bisericii.

Esenţialul este, pe de altă parte, că cele câteva capodopere care au rămas fac din Biserica Santa Maria dell’Orto un obiectiv ce merită vizitat. Aici este vorba, de exemplu, de lucrări realizate de Tintoretto (cum ar fi Judecata de pe Urmă ş Adorarea Viţelului de Aur – acestea două flanchează corul – Intrarea Fecioarei în Templu, situată deasupra Capelei San Marco, şi Ridicarea şi Licinius de către Sfânta Agnes, plasată în a patra capelă din stânga), de Giovanni Bellini (una dintre lucrările sale expuse aici a fost furată în repetate rânduri din biserică), şi de Cima da Conegliano (o scenă din 1493 care îl redă pe Sfântul Ion Botezătorul, situată în primul altar din partea dreaptă). Venind vorba de Tintoretto, ceea ce mai trebuie pomenit este că mormântul artistului se găseşte în Biserica Santa Maria dell’Orto.

Nici exteriorul edificiului nu trebuie trecut cu vederea. Biserica este acoperită cu o faţadă de cărămidă construită între 1460 şi 1464. Faţada este presărată cu lucrări sculpturale, unele dintre ele atribuite lui Jacobello dalle Masegne, şi jalonată de ferestre cu şprosuri (pe cele două secţiuni laterale), în vreme ce un rozariu masiv marchează sectorul central. Registrul superior al faţadei este populat, aşa zicând, de statui ale apostolilor, precum şi de statuile alegorice ale Prudenţei, Milei, Credinţei, Speranţei şi Cumpătării (fiecare plasată în câte o nişă gotică sculptată în registrul central superior al faţadei).

Alte elemente de interes la exterior se referă la seria de coloane în stil corintian care delimitează porticul bisericii şi la portalul dominat de reprezentări sculpturale ale Fecioarei, Sfântului Cristofor şi Arhanghelului Gabriel (realizate de Antonio Rizzo şi Nicolo di Giovanni Fiorentino). Clopotniţa cu plan pătrat care datează de la începutul secolului al XVI-lea şi care asigură verticalitatea fundalului bisericii, este, şi ea, acoperită cu cărămidă, fiind dominată de statuia din marmură a lui Hristos Salvatorul. Laturile sale sunt flancate de statui ale apostolilor, toate create de artişti crescuţi la şcoala lui Lombardi.

Nume:
Biserica Santa Maria dell’Orto (Chiesa della Madonna dell’Orto / Chiesa di San Cristoforo Martire)
Adresă:
Campo Madonna, Cannaregio, Veneţia, Italia
Telefon:
0039 041 719933
Email:
[email protected]
Website:
www.madonnadellorto.org
Sus