Biserica Santa Maria di Nazareth nu este, în mod cert, unul dintre cele mai reputate locaşuri de cult din Veneţia. Rămâne, totuşi, un obiectiv ce nu ar trebui omis de către cei ce îşi fac vacanţa în lagună. Edificiul este situat în apropiere de Gara Santa Lucia, în Cannaregio şi, astfel, uşor accesibilă imediat ce turiştii pun piciorul în Veneţia (în cazul în care ajung aici cu trenul). Numele său italian, Chiesa degli Scalzi (ceea ce înseamnă Biserica Desculţilor), derivă de la ordinul de călugări carmeliţi care au comandat construirea sa, călugări ce obişnuiau să meargă în picioarele goale potrivit regulilor comunităţii lor.
Biserica datează din secolul al XVII-lea. Proiectul a fost conceput de către Baldassare Longhena (însărcinat de către pomenita comunitate a ordinului călugărilor carmeliţi care deţineau terenul încă din 1646), iar lucrările de construcţie au durat 10 ani (între 1670 şi 1680), ducând la ridicarea unei splendide clădiri în stil baroc.
Consacrată nu mai devreme de 1705, biserica din prezent merită vizitată datorită patrimoniului său artistic: numeroase picturi din secolul al XVIII-lea, sculpturi şi, desigur, splendidul tavan acoperit de fresce (deşi mare parte din patrimoniul intern al bisericii a fost mutat la Galeriile Academiei). Frescele au fost iniţial create de Tiepolo (elemente notabile de interes referindu-se la scene ce descriu Gloria Sfintei Tereza şi pe Iisus rugându-se în grădina Getsemani, prima dintre acestea înfrumuseţând cea de-a doua capelă, iar cea din urmă decorând capela a treia), însă biserica a suferit pierderi în timpul Primului Război Mondial, o explozie distrugând lucrările lui Tiepolo. Frescele din prezent sunt creaţia lui Ettore Tito, datând din 1934.
Biserica Santa Maria di Nazareth este şi locul unde este depusă cenuşa ultimului Doge Veneţian (Ludovico Manin), încă de la începutul secolului al XIX-lea (dogele a murit în 1802).