Istoria aşa-numitei Scuola di San Giorgio degli Schiavoni merge înapoi până la jumătatea secolului al XV-lea. Construcţia sa este legată de afirmarea comunităţii de dalmaţi în Veneţia. Imigranţii dalmaţi (în mare parte, comercianţi şi marinari) formau o comunitate destul de consistentă, motiv pentru care autorităţile veneţiene au decis fondarea unei frăţii în 1451. Pe atunci numitul spital Santa Caterina, situat în Castello, a fost ales drept sediu al frăţiei şi, pentru a face din această clădire una demnă de funcţionalitatea destinată, frăţia a ordonat restaurarea sa.
Proiectarea clădirii a fost realizată de Giovanni De Zan. Faţada, precum şi interiorul, sunt înfrumuseţate de lucrări semnate de Vittore Carpaccio (un ciclu de picturi realizat între 1502 şi 1507), Pietro di Salo, Bastian de Muran şi Jacopo Palma il Giovane. Astfel, faţada este marcată central de un relief de Pietro di Salo, care îl redă pe Sfântul Gheorghe Omorând Dragonul (Sfântul Gheorghe fiind unul dintre sfinţii patroni ai frăţiei, alături de Sfântul Jerome, Sfântul Tryphon şi Sfântul Matei). Reprezentări ale Sfântului Gheorghe şi ale celorlalţi sfinţi patroni ai acestei istorice scuola pot fi identificate pe zidurile interioare ale holului principal. Este vorba despre scene picturale realizate de Carpaccio, redând episoade precum Sfântul Jerome şi Leul, Sfântul Tryphon şi Baziliscul, Chemarea Sfântului Matei, Sfântul Gheorghe şi Dragonul, printre altele. Lucrările lui Palma il Giovane se referă la picturile murale din holul de la primul etaj. Tavanul acestui hol este acoperit cu scene realizate de Bastian de Muran.