Palatul Dogilor este, de departe, unul dintre cele mai dense obiective turistice din Veneţia. În acelaşi timp, este paradigmatic pentru trecutul istoric şi pentru ţinuta culturală a oraşului deopotrivă, una dintre atracţiile ce nu trebuie ratate şi care, în caz contrar, ar face dintr-o şedere în Veneţia un sejur incomplet. Acest edificiu istoric este administrat de MUVE şi, astfel, conservat ca instituţie muzeală.
Situat în monumentala Piazza San Marco, Palatul Dogilor datează din secolul al IX-lea, deşi mare parte din structura sa prezentă a fost construită între 1309 şi 1424, paternitatea proiectării sale fiind atribuită lui Filippo Calendario. Este de la sine înţeles ca o clădire cu o astfel de vârstă să fi suferit diverse modificări şi adaosuri în timp, cum ar fi, de exemplu, aşa-numita Porta della Carta, adăugată în 1442 de către Giovanni şi Bartolomeo Bon.
Până la jumătatea secolului al XV-lea, palatul şi-a păstrat aerul sobru gotic iniţial, însă influenţele neoclasice au început să devină vizibile, cel puţin parţial, cu începere din secolul al XVI-lea, după ce un incendiu grav a afectat la scară largă palatul, făcând necesar ca autorităţile să decidă restaurarea clădirii. Andrea Palladio a fost arhitectul şef desemnat pentru această sarcină, iar devierile de la liniile directoare gotice pure îi sunt datorate lui. Oricum, esenţial este că, datorită acumulărilor structurale succesive, monumentalul Palazzo Ducale a devenit una dintre cele mai mari şi mai impecabile structuri arhitecturale din Italia.
Palatul a fost, pe vremuri, reşedinţa dogilor, adică, a ducilor de Veneţia, conducătorii supremi ai Republicii Veneţiene şi cărora oraşul le datorează mare parte din proeminenţa, prestigiul şi realizările sale istorice. O altă referinţă istorică foarte interesantă la Palatul Dogilor este că Giacomo Casanova însuşi a fost întemniţat într-una dintre celulele palatului, de unde, în cele din urmă, a evadat.
Splendoarea internă a palatului este pe măsura magnificenţei sale exterioare. Astfel, în afară, faţada uimeşte prin arcadele robuste care, în ciuda masivităţii clădirii, creează impresia că întreaga structură pluteşte. Înăuntru, puncte de interes precum Sala del Maggior Consiglio (Camera Marelui Consiliu), aşa-numita Scala d’Oro (Scara de Aur), Le Prigioni, adică Închisoarea (împărţită, potrivit situării lor, în celulele Pozzi şi celulele Piombi, de unde a şi evadat Casanova), L’Appartamento Ducale (Apartamentele Dogilor) şi Il Museo dell’Opera (Muzeul Operei), care este situat la primul etaj al palatului, precum şi L’Armeria (Sala Armelor) nu ar trebui trecute cu vederea.
Pentru a se asigura că toate aceste puncte de interes, precum şi numeroase altele (cum ar fi picturile de Tintoretto şi Paolo Veronese) nu sunt omise, turiştii ar trebui să îşi planifice vizita la Palazzo Ducale recurgând la tururile cu ghid oferite de către personal (cum ar fi, de exemplu, aşa-numitele Il Concorso per il Paradiso della Sala del Maggior Consiglio şi Paolo Veronese in Palazzo Ducale). Gli Itinerari Secreti (Itinerarul Secret) este disponibil doar la cerere şi cu rezervare, şi numai dacă publicul doritor îndeplineşte anumite condiţii.
Deloc surprinzător, deţinerea unui Museum Pass este modalitatea cea mai eficientă (din punctul de vedere al preţului de intrare) de a vizita Palatul Dogilor.