Situat pe Marele Canal, în apropierea unor obiective precum Ca’ Foscari şi la o mică distanţă de mers faţă de Galeriile Academiei, Palazzo Balbi nu se bucură neapărat de reputaţia de care se bucură alte palate prestigioase din Veneţia. Rămâne totuşi, un reper care îmbogăţeşte patrimoniul arhitectural al oraşului, şi merită vizitat.
Palatul a fost construit la sfârşitul secolului al XVI-lea (mai precis, între 1582 şi 1590) la ordinul bogatei familii Balbi. Alessandro Vittorio a fost arhitectul desemnat să proiecteze palatul, viitoarea reşedinţă somptuoasă a membrilor acestei familii. Clădirea încă îşi păstrează structura iniţială, şi cea mai mare parte a vechilor decoraţiuni, cum ar fi emblema familiei Balbi, situată între ferestrele de la primul etaj.
Stilul palatului este caracterizat de influenţe renascentiste şi baroce, fiind uşor clasificabil ca expresie a stilului manierist. Exteriorul clădirii este împodobit cu o faţadă bine echilibrată marcată central de câteva ferestre cu şprosuri flancate de coloane dorice duble. Faţada abundă, de fapt, în elemente decorative, cum ar fi amplul cadru ce separă cele două etaje superioare şi coloanele false care delimitează cele trei sectoare ale clădirii. Întreaga structură este dominată de două turnuri sub care se află o cornişă cu jgheaburi. În interior, unul dintre elementele de interes se referă la frescele realizate de către Jacopo Guarana în secolul al XVIII-lea.
Palatul şi-a schimbat proprietarii de câteva ori în cursul istoriei. Dacă iniţial a aparţinut familiei Balbi, în prezent aceasta este o clădire administrativă, fiind sediul administraţiei centrale a regiunii Veneto.